M-as hrani cu pofta ta de viata, si te-as lasa sa mi-o traiesti pe a mea.

Stii de ce doare cel mai mult? Ca din a ma iubii ai ajuns sa ma urasti ca pe ultimul suspin al singuratatii si al intunericului. Ai dreptate, nu sunt bun de nimic, nu te merit, nu merit pe nimeni daca tot vorbesc de asta. Te`am distrus fara sa vreau, si nu pot sa imi dau seama de ce nu am realizat asta mai devreme. Se pare ca fantomele trecutului meu au venit inapoi sa ma bantuie si sa ma lase rece pe interior. Trebuie sa..nu stiu, trebuie.